plaisubstantiv
plai
Definiții
substantiv neutru
1Câmpie întinsă și deluroasă, adesea acoperită cu iarbă, specifică regiunilor de deal sau de munte; peisaj pastoral.
„Ciobanii urcau oile pe plaiurile verzi ale Carpaților."
substantiv neutru
2În poezia populară, tărâm imaginar sau loc idilic, asociat cu frumusețea naturii și viața pastorală.
„În balade, plaiul este locul unde eroii trăiesc aventuri."
Gramatică
Se folosește frecvent la plural cu sens colectiv: plaiurile. Este un substantiv de origine slavă, întâlnit mai ales în texte literare și populare.
Expresii și locuțiuni
plaiul mioritic — Expresie consacrată pentru spațiul românesc, inspirată din balada Miorița, simbolizând frumusețea și blândețea peisajului pastoral.
Etimologie
Din slavă (veche) 'plaj' sau 'plai', cu sensul de 'câmpie, loc deschis'.
Se scrie corect: Se scrie 'plai', nu 'play' sau 'plaiu'. Atenție la plural: 'plaiuri', nu 'plai-uri'.