țintiverb
țin-ti
Definiții
verb tranzitiv
1a îndrepta o armă sau o privire spre o țintă; a viza
„Vânătorul a țintit iepurele cu pușca."
verb tranzitiv
2a urmări cu insistență un scop, a avea o intenție precisă
„Ea țintește să devină medic."
Gramatică
verb de conjugarea a IV-a, forme: eu țintesc, tu țintești, el țintește; participiul: țintit; gerunziu: țintind
Expresii și locuțiuni
a ținti la ceva — a urmări un obiectiv, a aspira la ceva
Etimologie
din slavă *cěliti* sau din bulgară *celja*, înrudit cu 'țintă'
Se scrie corect: Se scrie cu 'ț' la început, nu 'tinti' sau 'ținti' cu 'i' după 'ț' – dar corect este 'ținti' (cu doi i: unul în rădăcină, unul la terminație).