timpuriuadjectiv
tim-pu-riu
Definiții
adjectiv
1Care se întâmplă sau există înainte de momentul obișnuit sau așteptat; devreme.
„A venit la școală la o oră timpurie."
adjectiv
2Care apare sau se dezvoltă înainte de vremea normală (despre plante, fructe etc.).
„Merele timpurii se culeg în iunie."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme: timpuriu (masc./neutru sg.), timpurie (fem. sg.), timpurii (pl.).
Expresii și locuțiuni
din timpuri străvechi — din vremuri foarte vechi
Etimologie
Din latină temporivus, derivat din tempus (timp).
Se scrie corect: Se scrie cu doi de 'i' la final: timpuriu, nu 'timpuriu' cu un singur 'i'.