timbratadjectiv
tim-brat
Definiții
adjectiv
1Care are un timbru sonor caracteristic, plăcut sau specific; referitor la voce sau sunete.
„Vocea ei timbrată era recunoscută imediat."
adjectiv
2Care este marcat cu timbru fiscal sau cu timbru poștal (despre documente, scrisori).
„Contractul timbrat este valabil legal."
Gramatică
Adjectiv provenit din verbul 'a timbra'. Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme feminine: timbrată, timbrate.
Antonime
netimbratnemonetizat
Expresii și locuțiuni
voce timbrată — voce cu un timbru distinct, adesea plăcut sau grav
Etimologie
Din verbul 'a timbra', derivat din franceză 'timbrer', care provine din 'timbre' (timbru).
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 't' și cu 'b' înainte de 'r': tim-brat. Nu confunda cu 'timbru' (substantiv).