țigăniverb
ți-gă-ni
Definiții
verb intranzitiv
1A se comporta într-un mod considerat necinstit, a încerca să obții ceva prin șiretlicuri sau prin cerșit insistent.
„Nu mai țigăni după bomboane, că nu-ți dau."
verb intranzitiv
2A vorbi sau a acționa într-un mod plângăcios, exagerat, pentru a stârni mila cuiva.
„Se țigănește mereu ca să scape de pedeapsă."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu țigănesc, tu țigănești, el țigănește, noi țigănim, voi țigăniți, ei țigănesc. Participiul: țigănit. Gerunziul: țigănind.
Expresii și locuțiuni
a se țigăni cu cineva — a se certa sau a se încăiera cu cineva, de obicei pentru lucruri mărunte
Etimologie
Derivat din substantivul 'țigan', cu sensul peiorativ de a imita comportamentul stereotip atribuit țiganilor.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ț' la început, nu 'ți' cu cratimă. Atenție la diacritice: țigăni, nu tigani.