tenaceadjectiv
te-na-ce
Definiții
adjectiv
1Care nu renunță ușor, care perseverează cu încăpățânare în atingerea unui scop; stăruitor, perseverent.
„Elevul tenace a reușit să ia nota maximă la examen."
adjectiv
2Care se ține cu încăpățânare de o idee, de o convingere; care nu cedează în fața obstacolelor.
„Apărătorul tenace al drepturilor copiilor a continuat lupta chiar și când părea pierdută."
Gramatică
Plural
tenace (invariabil ca formă, dar se acordă în gen și număr cu substantivul)
Articulat
tenacele (masc. sg.), tenacea (fem. sg.), tenaceii (masc. pl.), tenacele (fem. pl.)
Adjectiv invariabil ca formă pentru masculin și feminin singular; la plural are forme diferite: tenace (masc. pl. nearticulat), tenace (fem. pl. nearticulat). Se folosește cu verbul 'a fi' sau cu substantive.
Expresii și locuțiuni
a fi tenace în încercări — a nu renunța chiar dacă întâmpini dificultăți
Etimologie
Din franceză 'tenace', latină 'tenax, -acis' (care ține, care se ține tare).
Se scrie corect: Se scrie 'tenace', cu 'c' înainte de 'e', nu 'tenase' sau 'tenacee'. Atenție la pronunție: [te-na-ce].