stăruitor - definiție, sinonime, exemple

DEX › stăruitor

stăruitoradjectiv

stă-ru-i-tor

Definiții

adjectiv

1Care stăruie, insistă mult pentru a obține ceva; perseverent, tenace.

„Elevul stăruitor a reușit să învețe lecția grea."

adjectiv

2Care se menține mult timp, care nu dispare ușor (despre sunete, mirosuri, sentimente).

„Un miros stăruitor de flori umplea camera."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

stăruitori

Articulat

stăruitorul

Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Feminin: stăruitoare, plural feminin: stăruitoare.

insistent perseverent tenaceîndârjit

nehotărâtlipsit de perseverențăsuperficial

a fi stăruitor — a insista, a nu renunța ușor

Din verbul a stărui + sufixul -tor.

Se scrie corect: Se scrie cu ă după st, nu cu â: stăruitor, nu stâruitor.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.