temposubstantiv
tem-po
Definiții
substantiv neutru
1Viteză de execuție a unei acțiuni, în special ritmul unei piese muzicale.
„Dirijorul a mărit tempo-ul în partea finală a simfoniei."
substantiv neutru
2Ritm sau viteză de desfășurare a unui proces, a unei activități.
„Tempo-ul vieții moderne este foarte alert."
Gramatică
Cuvânt împrumutat din italiană, invariabil ca formă la plural în anumite contexte, dar uzual se folosește forma 'tempouri'.
Antonime
lentoîncetineală
Expresii și locuțiuni
a ține tempo-ul — a menține ritmul constant într-o execuție muzicală sau într-o activitate.
Etimologie
Din italiană 'tempo', care provine din latină 'tempus' (timp).
Se scrie corect: Se scrie 'tempo', nu 'tampo' sau 'timpu'. Atenție la plural: 'tempouri'.