temeisubstantiv
te-mei
Definiții
substantiv neutru
1Bază, fundament, principiu pe care se sprijină ceva; motiv, rațiune.
„Nu avea niciun temei să te supere."
substantiv neutru
2Înțeles, rost, noimă.
„Vorbele lui nu au niciun temei."
Gramatică
Se folosește frecvent în expresii ca 'cu temei' (întemeiat) sau 'fără temei' (neîntemeiat).
Antonime
neîntemeierenejustificare
Expresii și locuțiuni
cu temei — întemeiat, justificat
fără temei — neîntemeiat, nejustificat
Etimologie
Din slavă veche 'tъmь' (întuneric) sau din latină 'temen' (tăietură), dar sensul modern derivă din slavonă 'temei' (bază).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ei' la final, nu 'eai' sau 'ei'. Atenție la plural: 'temeiuri', nu 'temeie'.