târșâitsubstantiv
târ-șâ-it
Definiții
substantiv neutru
1Sunetul sau zgomotul produs de ceva care se târăște, de obicei pași sau obiecte care freacă de o suprafață.
„Se auzea un târșâit de papuci pe coridor."
substantiv neutru
2Acțiunea de a târșâi; mers cu picioarele târâte, fără a le ridica de pe sol.
„Târșâitul bătrânului pe scări îl anunța de departe."
Gramatică
Substantiv provenit de la verbul a târșâi. Se folosește frecvent la singular, dar are și formă de plural.
Sinonime
târâitfâșâitfoșnetzgomot de târâre
Expresii și locuțiuni
a umbla cu târșâitul — a merge târâind picioarele, fără energie sau din cauza oboselii
Etimologie
Formă onomatopeică, creată prin derivare de la verbul a târșâi, care imită sunetul produs de târâre.
Se scrie corect: Se scrie cu â după t, nu cu î: târșâit (nu tîrșîit). Atenție la diacritice: â și ș.