țârâitsubstantiv
țâ-râ-it
Definiții
substantiv neutru
1Sunet subțire, ascuțit și întretăiat, scos de unele insecte (mai ales greieri) sau de unele păsări.
„Noaptea se auzea țârâitul greierilor din grădină."
substantiv neutru
2Zgomot slab, continuu, asemănător cu cel produs de un mecanism mic sau de o scurgere de lichid.
„Țârâitul robinetului m-a ținut treaz toată noaptea."
Gramatică
Se folosește mai ales la singular; pluralul este rar. Provine de la verbul 'a țârâi'.
Expresii și locuțiuni
a-i țârâi cuiva ceva în urechi — a auzi un sunet persistent, enervant; a fi obsedat de un zgomot
Etimologie
Formă substantivală de la verbul 'a țârâi', de origine onomatopeică.
Se scrie corect: Se scrie cu â după ț, nu cu î: 'țârâit', nu 'țîrîit'. Atenție la diacritice: ț, â, â.