tactsubstantiv
tact
Definiții
substantiv neutru
1Simț al măsurii și al bunului simț în relațiile cu ceilalți; delicatețe, diplomație în a spune sau a face ceva.
„A avut mult tact când i-a comunicat vestea neplăcută."
substantiv neutru
2În muzică, unitate de măsură a timpului, formată dintr-un grup de note și pauze; bătaie ritmică.
„Dirijorul a marcat tactul cu bagheta."
Gramatică
La plural, formele sunt rare; se folosește mai des la singular.
Sinonime
delicatețediplomațiemăsurăbun simțritm
Antonime
indelicatețegrosolănielipsă de tact
Expresii și locuțiuni
a avea tact — a se comporta cu delicatețe și diplomație
lipsă de tact — comportare nepotrivită, jignitoare
Etimologie
Din franceză tact, latină tactus (atingere, simț).
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' și 't' la final, fără alte litere; nu confunda cu 'tact' (simț) și 'tac' (tăcere).