tabinetsubstantiv
ta-bi-net
Definiții
substantiv neutru
1Învechit: cabinet, birou sau încăpere de lucru.
„Domnul profesor s-a retras în tabinetul său pentru a citi."
substantiv neutru
2Învechit: colecție de obiecte rare sau curiozități, asemănătoare unui cabinet de curiozități.
„În castel se afla un tabinet cu fosile și monede vechi."
Gramatică
Cuvânt învechit, întâlnit mai ales în textele literare vechi. Pluralul este rar folosit.
Etimologie
Din franceză cabinet, cu influență turcească (tabinet) sau direct din neogreacă.
Se scrie corect: Se scrie cu 't' după 'a', nu 'tabinet' cu 'd' – forma corectă este 'tabinet', nu 'cabinet' (deși ambele sunt acceptate, 'tabinet' este varianta veche).