cabinetsubstantiv
ca-bi-net
Definiții
substantiv neutru
1Încăpere sau sală destinată consultațiilor medicale, tratamentelor sau altor activități profesionale.
„Merg la cabinetul stomatologic pentru control."
substantiv neutru
2Corp de miniștri dintr-un guvern, condus de prim-ministru.
„Cabinetul a aprobat noua lege a educației."
substantiv neutru
3Mobilă cu sertare sau rafturi, folosită pentru păstrarea documentelor sau a obiectelor.
„Am găsit actele vechi în cabinetul din birou."
Gramatică
La plural, articulat: cabinetele. Este un substantiv împrumutat, invariabil ca gen.
Expresii și locuțiuni
cabinet de avocatură — Birou sau firmă unde lucrează avocați.
cabinet de lectură — Încăpere amenajată pentru citit, de obicei într-o bibliotecă.
Etimologie
Din franceză cabinet, italiană gabinetto, la rândul lor din franceza veche cabine (căsuță).
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' la început, nu cu 'k' sau 'q'. Atenție la plural: cabinete, nu cabinite.