șurubuiverb
șu-ru-bui
Definiții
verb tranzitiv
1a fixa sau a strânge ceva cu ajutorul unui șurub
„Am șurubuit capacul la cutie."
verb tranzitiv
2a înșuruba, a introduce un șurub într-o piesă
„Trebuie să șurubuim această placă de metal."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, formele: eu șurubui, tu șurubuiești, el șurubuiește; participiul: șurubuit.
Etimologie
Din substantivul șurub, cu sufixul verbal -ui.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' inițial și cu 'u' după 'b': șurubui, nu 'surubui' sau 'șurubui' cu altă vocală.