Definiții
verb tranzitiv
1A supune pe cineva sau ceva autorității, controlului sau voinței cuiva; a face să depindă de altcineva.
„Generalul a subordonat trupele comandantului suprem."
verb reflexiv
2A se supune, a se pune în slujba cuiva sau a ceva.
„Interesele personale se subordonează intereselor generale."
verb tranzitiv (gramatică)
3A face ca o propoziție să depindă sintactic de o altă propoziție, în cadrul unei fraze.
„Conjuncția 'că' subordonează propoziția subiectivă."
Gramatică
Conjugare: a subordona, subordonez, subordonezi, subordonează, subordonăm, subordonați, subordonează. Participiu: subordonat. Gerunziu: subordonând.