subofițersubstantiv
su-bo-fi-țer
Definiții
substantiv masculin
1Militar cu grad inferior celui de ofițer, care are funcții de comandă sau de execuție în armată, poliție sau alte structuri militare.
„Subofițerul a instruit soldații pentru exercițiul de dimineață."
substantiv masculin
2Persoană care deține un grad intermediar între soldat și ofițer, având responsabilități de coordonare a personalului.
„După școala de subofițeri, a fost repartizat la unitatea de artilerie."
Gramatică
Se declină ca un substantiv masculin cu articol nehotărât 'un subofițer'. Pluralul este regulat: subofițeri. Forma feminină este rar folosită, dar poate fi 'subofițeră' (informal).
Expresii și locuțiuni
a ajunge subofițer — a obține gradul de subofițer, a promova în ierarhia militară
Etimologie
Din franceză 'sous-officier', compus din 'sous' (sub) și 'officier' (ofițer).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ț' după 'i', nu 'subofiter' sau 'subofiţer' (cu virgulă). Atenție la diacritice: subofițer, nu subofiter.