sublocatar - definiție, sinonime, exemple

DEX › sublocatar

sublocatarsubstantiv

sub-lo-ca-tar

Definiții

substantiv masculin

1Persoană care închiriază o locuință sau o parte dintr-o locuință de la un locatar principal, nu direct de la proprietar.

„Sublocatarul plătea chiria lunară către locatarul principal, nu către proprietar."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

sublocatari

Articulat

sublocatarul

Forma feminină: sublocatară (rar folosită). Se declină ca un substantiv masculin cu articol nehotărât: un sublocatar.

Din franceză sous-locataire, format din sous- (sub) + locataire (locatar).

Se scrie corect: Se scrie sublocatar, cu 'sub' și 'locatar' unite, fără cratimă. Atenție la dubla consoană 'l' în interior: sub-locatar.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.