subarboretsubstantiv
su-bar-bo-ret
Definiții
substantiv neutru
1Strat de vegetație format din arbuști, tufișuri și plante mici care cresc sub coronamentul pădurii, la umbra copacilor mari.
„În subarboretul pădurii de fag, găsim alun și măceș."
substantiv neutru
2Totalitatea plantelor lemnoase mici și a arbuștilor care se dezvoltă la nivelul inferior al unei păduri.
„Subarboretul oferă adăpost și hrană pentru multe animale sălbatice."
Gramatică
Se folosește de obicei la singular, dar pluralul este subarborete. Este un termen specific ecologiei și silviculturii.
Sinonime
tufărișsubstrat vegetalstrat arbustiv
Expresii și locuțiuni
subarboretul pădurii — Stratul de arbuști și plante mici de sub copacii mari.
Etimologie
Din franceză sous-bois (sub + bois) sau din latină sub (sub) + arboretum (pădure, arboret).
Se scrie corect: Se scrie subarboret, cu 'sub' și 'arboret' unite, fără cratimă. Greșeală frecventă: 'sub-arboret'.