arboretsubstantiv
ar-bo-ret
Definiții
substantiv neutru
1Pădurice sau parc cu arbori și arbuști, adesea amenajat pentru plimbare sau pentru studiu științific.
„În arboretul de lângă școală, elevii au învățat să recunoască speciile de copaci."
Gramatică
Pluralul este 'arborete', iar articulat hotărât la singular este 'arboretul'. Este un substantiv de origine savantă, folosit mai ales în botanică și silvicultură.
Sinonime
păduriceparc dendrologicgrădină botanică
Etimologie
Din franceză 'arboretum', care provine din latină 'arbor' (copac).
Se scrie corect: Se scrie 'arboret' cu 'e' după 'r', nu 'arboret' cu 'i' sau 'arboretum' (forma latină). Atenție la plural: 'arborete', nu 'arboreți'.