straniuadjectiv
stra-niu
Definiții
adjectiv
1Care este neobișnuit, ciudat, care iese din comun și provoacă mirare sau nedumerire.
„Am auzit un zgomot straniu în pod."
adjectiv
2Care pare suspect sau neliniștitor, care inspiră teamă sau neîncredere.
„Un individ straniu mă urmărea pe stradă."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Feminin: stranie, plural: stranii.
Expresii și locuțiuni
a i se părea straniu — a considera ceva ciudat sau suspect
Etimologie
Din franceză étrange, latină extraneus (străin, din afară).
Se scrie corect: Se scrie cu 'straniu', nu 'straniu' sau 'straniu' (greșit). Atenție la diftongul 'ia'.