Definiții
verb tranzitiv
1a îngusta, a face ceva mai strâmt; a micșora lățimea sau spațiul.
„Strâmtorarea drumului a cauzat ambuteiaje."
verb reflexiv
2a se îngusta, a deveni mai strâmt.
„Pe măsură ce înaintam, valea se strâmtora."
verb tranzitiv (figurat)
3a pune pe cineva în dificultate, a constrânge, a limita libertatea de acțiune.
„Lipsa banilor îl strâmtora în fiecare lună."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Forme: eu strâmtorez, tu strâmtorezi, el strâmtorează. Participiul: strâmtorat. Gerunziul: strâmtorând.