strălucitadjectiv
stră-lu-cit
Definiții
adjectiv
1Care emană o lumină puternică și intensă; luminos, sclipitor.
„Soarele strălucit ne încălzea dimineața."
adjectiv
2Care se remarcă prin calități deosebite, excelent, remarcabil.
„A avut o carieră strălucită în medicină."
adjectiv
3Care este foarte curat și lucios, ca urmare a unei lustruiri.
„Pardoseaua strălucită reflecta lumina candelabrului."
Gramatică
Adjectiv participial de la verbul 'a străluci'. Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme flexionare: strălucită (feminin singular), străluciți (masculin plural), strălucite (feminin/neutru plural).
Expresii și locuțiuni
minte strălucită — Inteligență remarcabilă, persoană foarte deșteaptă.
viitor strălucit — Un viitor promițător, plin de succes.
Etimologie
Din verbul 'a străluci', derivat din slavona 'streliti' sau din latinescul 'stella' (stea), cu sufixul '-it'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'str' și cu 'u' după 'l': strălucit. Nu confunda cu 'strălucitor' (care are sens de 'care strălucește în mod continuu').