străbunic - definiție, sinonime, exemple

DEX › străbunic

străbunicsubstantiv

stră-bu-nic

Definiții

substantiv masculin

1Tatăl bunicului sau al bunicii; străbunicul este o persoană din generația a treia înaintea ta.

„Străbunicul meu a fost un om harnic și respectat în sat."

substantiv masculin

2Termen folosit pentru a desemna un strămoș îndepărtat, de obicei în context genealogic.

„În arborele genealogic, străbunicul apare în generația a treia."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

străbunici

Articulat

străbunicul

Forma feminină: străbunică. Se folosește cu articol hotărât: străbunicul. Pluralul este străbunici.

strămoșbunic străbunstrăbun

strănepot

străbunicul meu — Tatăl bunicului meu, folosit pentru a indica o legătură de familie.

Format din prefixul 'stră-' (care indică anterioritate în timp) + 'bunic'.

Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'str' și cu 'i' după 'bun': străbunic. Nu confunda cu 'străbun' (strămoș).

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.