străbun - definiție, sinonime, exemple

DEX › străbun

străbunsubstantiv

stră-bun

Definiții

substantiv masculin

1Strămoș, înaintaș, persoană din generațiile trecute de la care se trage o familie sau un popor.

„Străbunii noștri au luptat pentru libertatea țării."

adjectiv

2Care aparține strămoșilor, moștenit de la înaintași.

„Pământul străbun este sacru pentru noi."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

străbuni

Articulat

străbunul

Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.

strămoș înaintașprogenitorbunic

obicei străbun — tradiție veche, moștenită din generații

Din latină *tran(s)bunus* sau format din prefixul 'stră-' (vechi, îndepărtat) + 'bun' (bunic), cu sensul de 'străbunic'.

Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'str', nu 'strabun'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.