bunicsubstantiv
bu-nic
Definiții
substantiv masculin
1Tatăl tatălui sau al mamei; persoană de vârstă înaintată, considerată cu respect și afecțiune.
„Bunicul meu îmi spune povești din tinerețe."
Gramatică
Forma feminină: bunică. Se folosește și ca termen de adresare afectuos.
Sinonime
bunicuțbunicuștataiemoș
Expresii și locuțiuni
bunicul pământului — expresie poetică pentru pământul strămoșesc
Etimologie
Din latină populară *avunculus*, prin intermediul slavonului sau al maghiarului, cu influențe din română veche.
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'b', nu 'bunick' sau 'bunyc'. Atenție la plural: 'bunici' (nu 'bunici' cu 'â').