stătutadjectiv
stă-tut
Definiții
adjectiv
1Care a stat mult timp, care nu mai este proaspăt (despre alimente, băuturi, aer etc.).
„Apa din sticlă avea un gust stătut."
adjectiv
2Care a rămas mult timp în același loc, nemișcat; învechit, mofturos (despre oameni, idei).
„Avea o atitudine stătută, fără nicio inițiativă."
Gramatică
Adjectiv provenit din participiul verbului 'a sta'. Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme: stătută (feminin singular), stătuți (masculin plural), stătute (feminin/neutru plural).
Sinonime
învechitalteratprostmofturosstagnant
Expresii și locuțiuni
aer stătut — aer închis, lipsit de oxigen, într-o încăpere neaerisită
apă stătută — apă care a stat mult timp și a căpătat gust sau miros neplăcut
Etimologie
Din verbul 'a sta' + sufixul '-ut' (participiu).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'st' și cu un singur 't' la final: stătut. Nu confunda cu 'stătut' (greșit) sau 'stătut' (corect).