staționaverb
sta-ți-o-na
Definiții
verb intranzitiv
1A rămâne oprit într-un loc un timp mai îndelungat, despre vehicule sau persoane.
„Autobuzul a staționat în gară timp de zece minute."
verb intranzitiv
2A se afla temporar într-un loc, fără a se deplasa, în așteptare.
„Trupele au staționat la marginea orașului până la ordin."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Se conjugă: eu staționez, tu staționezi, el/ea staționează. Participiul: staționat. Gerunziu: staționând.
Expresii și locuțiuni
a staționa în față — a rămâne oprit în partea din față a unui loc
Etimologie
Din franceză stationner, după latină statio, -onis.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ți' după 'sta', nu 'staționa' cu 'ț' simplu. Atenție la diacritice: staționa, nu stationa.