spânzuiverb
spân-zu-i
Definiții
verb tranzitiv
1a ucide pe cineva prin spânzurare, atârnându-l de gât cu o funie
„În Evul Mediu, hoții erau spânzurați în piața publică."
verb reflexiv
2a se sinucide atârnându-se de gât cu o funie
„Din disperare, s-a spânzurat în podul casei."
verb tranzitiv (figurat)
3a atârna ceva în aer, a suspenda
„A spânzurat lampa de tavan cu un lanț."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a, formează perfectul simplu: spânzurai, spânzurași, spânzură; participiul: spânzurat. Se conjugă cu auxiliarul 'a avea' la perfect compus.
Expresii și locuțiuni
a spânzura de un fir de păr — a fi într-o situație extrem de periculoasă, la un pas de eșec
Etimologie
Din latină *expendiculare, prin intermediul slavonului sponziti.
Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 'n', nu cu 'î': spânzui, nu spînzui. Atenție la forma de participiu: spânzurat, nu spânzurit.