sorcoviverb
sor-co-vi
Definiții
verb tranzitiv
1A ură cu sorcova (ramură împodobită cu flori de hârtie) pe cineva, de Anul Nou, rostind urări de belșug și sănătate.
„Copiii merg din casă în casă să sorcovească pe cei mari."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (sorcovește, sorcovesc). Forme: eu sorcovesc, tu sorcovești, el sorcovește, noi sorcovim, voi sorcoviți, ei sorcovesc. Participiu: sorcovit. Gerunziu: sorcovind.
Expresii și locuțiuni
a sorcovi pe cineva — a-i ura cu sorcova, a-i aduce urări de Anul Nou
Etimologie
Din substantivul sorcovă (ramură împodobită), de origine slavă, probabil din bulgară sau sârbă.
Se scrie corect: Se scrie cu 'o' după 'sor', nu 'sărcovi' sau 'sorcove'. Atenție la diacritice: sorcovi (nu sorcovi fără diacritice).