șontâcăiverb
șon-tâ-căi
Definiții
verb intranzitiv
1a merge șchiopătând, sprijinindu-se inegal pe picioare, din cauza unei infirmități sau a unei dureri
„Bătrânul șontâcăia pe drumul pietruit."
verb intranzitiv
2a merge cu mișcări neregulate, sacadate, ca un vehicul cu o roată defectă
„Mașina șontâcăia pe șoseaua plină de gropi."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu șontâcăi, tu șontâcăi, el șontâcăie, noi șontâcăim, voi șontâcăiți, ei șontâcăie. Participiu: șontâcăit. Gerunziu: șontâcăind.
Antonime
merge dreptmerge normalmerge lin
Expresii și locuțiuni
a șontâcăi pe cineva — a bate pe cineva, a-i trage o bătaie (sens figurat, popular)
Etimologie
Derivat din adjectivul 'șontâc' (șchiop), cu sufixul verbal '-ăi'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 't' și cu 'ă' în interior: șontâcăi. Nu confunda cu 'șontâc' (adjectiv).