sonsubstantiv
son
Definiții
substantiv neutru
1sunet sau zgomot produs de un instrument muzical sau de o sursă sonoră; ton, vibrație acustică.
„Sonul clopoțelului s-a auzit în toată curtea."
substantiv neutru
2în muzică, fiecare dintre sunetele care alcătuiesc o melodie sau o gamă.
„Cântăreața a atins un son înalt și clar."
Gramatică
Cuvântul este un substantiv neutru, cu pluralul 'sonuri'. Se folosește mai ales în contexte muzicale sau acustice.
Expresii și locuțiuni
a da son — a produce un sunet, a răsuna
Etimologie
Din franceză 'son' (sunet), care provine din latină 'sonus'.
Se scrie corect: Se scrie 'son', nu 'soun' sau 'sun' (care este alt cuvânt).