șnuruiverb
șnu-ru-i
Definiții
verb tranzitiv
1a lega sau a fixa ceva cu un șnur
„A șnuruit pachetul înainte de a-l trimite."
verb tranzitiv
2a împleti sau a face un șnur din fire textile
„Bunica șnuiește panglici pentru pălării."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a, forma infinitivă lungă: șnuruire. Participiu: șnuruit. Conjugare: eu șnuruiesc, tu șnuruiești, el șnuruiește.
Etimologie
Derivat din substantivul 'șnur', de origine germană (Schnur), cu sufixul verbal '-ui'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' la început și cu 'u' după 'n': șnurui, nu 'snurui' sau 'șnuruii'.