singureladjectiv
sin-gu-rel
Definiții
adjectiv
1Care este singur, fără tovarăș sau însoțitor; care se află într-o stare de izolare.
„A rămas singurel în parc după ce prietenii lui au plecat."
adjectiv
2Care trăiește sau acționează fără ajutorul altora, independent.
„Este un copil singurel, dar se descurcă foarte bine."
Gramatică
Adjectiv cu forme de feminin: singurică, singular: singurel, plural: singurei; se folosește și ca substantiv (cu sensul de persoană singură).
Antonime
însoțitînsoțităacompaniat
Expresii și locuțiuni
a fi singurel pe lume — a nu avea familie sau prieteni, a fi complet singur
Etimologie
Diminutiv al lui singur, din latină *singulus*.
Se scrie corect: Se scrie cu 'g' și 'u' după 'n': singurel, nu 'singurel' sau 'singurel'.