Definiții
adjectiv
1Care este fără altcineva lângă el; care este izolat, neînsoțit.
„A rămas singur în cameră."
adjectiv
2Care este unic, fără egal sau fără altul asemănător.
„Este singurul copil al părinților."
adjectiv
3Care se face de sine, fără ajutorul altora.
„A reușit singur să rezolve problema."
Gramatică
Adjectiv pronominal; se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme flexionare: singur, singură, singuri, singure.
Expresii și locuțiuni
a fi singur pe lume — a nu avea familie sau prieteni
singur la gânduri — a fi lăsat să reflecteze singur