simetriesubstantiv
si-me-tri-e
Definiții
substantiv feminin
1Proprietate a unei figuri, a unui obiect sau a unei forme de a fi alcătuită din părți care se corespund exact, ca într-o oglindă, față de un ax, un punct sau un plan.
„Aripile fluturelui au o simetrie perfectă."
substantiv feminin
2Raport de egalitate sau de proporție între părțile unui întreg, care dă impresia de echilibru și armonie.
„Arhitectura clădirilor vechi respectă simetria."
Gramatică
Substantiv feminin, articulat hotărât: simetria; pluralul: simetrii. Este un termen folosit în matematică, biologie, artă și arhitectură.
Expresii și locuțiuni
axă de simetrie — Linie imaginară care împarte o figură în două părți identice, ca în oglindă.
simetrie centrală — Proprietate a unei figuri de a se suprapune peste ea însăși printr-o rotație de 180° în jurul unui punct.
Etimologie
Din franceză symétrie, care provine din latină symmetria, din greacă symmetria (συμμετρία), de la symmetros 'proporționat'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ie' la final, nu 'ie' cu 'e' dublu: simetrie, nu simetrie. Atenție la plural: simetrii, cu doi de 'i'.