servitutesubstantiv
ser-vi-tu-te
Definiții
substantiv feminin
1Stare de dependență sau de supunere față de cineva sau ceva; lipsă de libertate.
„În Evul Mediu, țăranii trăiau în servitute față de stăpânii lor."
substantiv feminin
2Drept real care limitează folosința unui imobil în beneficiul altui imobil (în drept).
„Proprietarul casei are o servitute de trecere prin curtea vecinului."
Gramatică
Se folosește adesea la plural cu sens figurat: 'servituțile vieții'.
Expresii și locuțiuni
servitute personală — Drept real care se exercită asupra unui bun pentru folosul unei persoane (ex: uzufructul).
servitute de trecere — Dreptul de a trece pe proprietatea altcuiva pentru a ajunge la propria proprietate.
Etimologie
Din latină servitus, servitutis, prin intermediul franceză servitude.
Se scrie corect: Se scrie cu 'v', nu cu 'f': servitute, nu serfitute. Atenție la terminația '-tute'.