senssubstantiv
sens
Definiții
substantiv neutru
1Înțelesul unei vorbe, al unei expresii sau al unui text; semnificație.
„Cuvântul „banc” are mai multe sensuri."
substantiv neutru
2Direcție de mișcare sau de orientare în spațiu.
„Mergem în sensul acelor de ceasornic."
substantiv neutru
3Însușire de a fi logic sau rațional; rațiune, judecată.
„Are mult sens ceea ce spui."
substantiv neutru
4Scop sau finalitate; rost.
„Viața are un sens profund."
Gramatică
Substantiv neutru, pluralul este „sensuri”. La genitiv-dativ singular: „sensului”.
Expresii și locuțiuni
a avea sens — a fi logic, a fi rațional
în sensul că — cu înțelesul că, adică
sens unic — direcție permisă doar într-o singură parte (despre străzi)
Etimologie
Din latină „sensus” (simț, înțeles), prin intermediul francezului „sens”.
Se scrie corect: Se scrie „sens”, nu „sins” sau „sans”. Atenție la plural: „sensuri”, nu „sens-uri”.