rostsubstantiv
rost
Definiții
substantiv neutru
1Sens, scop, utilitate; felul în care este organizat sau aranjat ceva.
„Fiecare om are un rost în viață."
substantiv neutru
2Înțeles, tâlc; ceea ce se spune sau se face cu un scop anume.
„Nu înțeleg rostul acestei discuții."
substantiv neutru
3Orânduială, așezare, rânduială; mod de a fi sau de a se desfășura.
„Totul era la rostul lui în casă."
Gramatică
Substantiv neutru, cu pluralul 'rosturi'. Se folosește frecvent în expresii precum 'a avea rost' (a avea sens) sau 'a-și face rost' (a-și găsi locul).
Sinonime
sensscopînsemnătaterânduialăorânduială
Antonime
haosdezordinenonsens
Expresii și locuțiuni
a avea rost — a avea sens, a fi util
a-și face rost — a-și găsi locul, a se integra
a pune la rost — a mustra, a certa pe cineva
Etimologie
Din slavă (veche) 'rostъ', cu sensul de 'ordine, rânduială'.
Se scrie corect: Se scrie 'rost', nu 'rostu' sau 'rostul' (forma articulată este 'rostul'). Atenție la plural: 'rosturi', nu 'roste'.