șeicsubstantiv
șeic
Definiții
substantiv masculin
1Conducător arab sau șef de trib în țările arabe, adesea cu autoritate religioasă sau politică.
„Șeicul a fost invitat la conferința de pace."
substantiv masculin
2Titlu dat unui învățat musulman sau unui lider religios în islam.
„Bătrânul șeic a explicat textele sacre."
Gramatică
Se pronunță cu 'ș' inițial, nu cu 's'. Pluralul este 'șeici'.
Expresii și locuțiuni
a fi șeic — a fi bogat, a trăi în belșug (aluzie la bogăția șeicilor arabi)
Etimologie
Din franceză cheik, care provine din arabă shaykh (بزرگ, bătrân, șef).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' la început, nu 'seic' sau 'sheic'. Atenție la diacritice: șeic, nu seic.