emirsubstantiv
e-mir
Definiții
substantiv masculin
1Titlu purtat de un prinț sau de un conducător arab, mai ales în trecut, care avea autoritate politică și militară.
„Emirul a condus cu înțelepciune tribul său."
substantiv masculin
2În unele țări musulmane, comandant sau guvernator al unei provincii.
„Emirul provinciei a vizitat școala locală."
Gramatică
Se folosește frecvent în contexte istorice sau culturale. Pluralul este regulat.
Expresii și locuțiuni
emir al credincioșilor — Titlu istoric dat conducătorilor musulmani, considerat un titlu de mare onoare.
Etimologie
Din franceză émir, care provine din arabă amīr (أمير), însemnând 'comandant' sau 'prinț'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' la început, nu 'iemir'. Atenție la plural: 'emiri', nu 'emirii' (forma articulată este 'emirii').