scrutătoradjectiv
scru-tă-tor
Definiții
adjectiv
1Care privește cu atenție, cercetând cu privirea, cu insistență.
„Profesorul a aruncat o privire scrutătoare asupra clasei."
adjectiv
2Care examinează cu minuție, cu spirit critic, căutând să descopere adevărul.
„Jurnalistul a făcut o analiză scrutătoare a documentelor."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Feminin: scrutătoare, plural: scrutătoare.
Expresii și locuțiuni
privire scrutătoare — privire atentă, care analizează cu minuție
Etimologie
Din verbul a scruta (din latină scrutari, 'a cerceta') + sufixul -tor.
Se scrie corect: Se scrie cu 'scru-' la început, nu 'scru-' cu 'ș' (greșit: șcrutător). Atenție la diacritice: ă, nu â.