scormonitverb
scor-mo-nit
Definiții
verb (participiu)
1Care a fost răscolit, căutat sau amestecat cu insistență, de obicei cu mâna sau cu un instrument, pentru a găsi ceva.
„Pământul scormonit de porci era plin de gropi."
verb (participiu)
2Care a fost cercetat sau analizat cu atenție, în amănunt (despre amintiri, idei, documente).
„Amintirile scormonite din copilărie l-au emoționat."
Gramatică
Articulat
scormonitul (substantivat)
Participiu trecut al verbului 'a scormoni' (conjugarea a IV-a). Se folosește și ca adjectiv. Forme: scormonit, scormonită, scormoniți, scormonite.
Expresii și locuțiuni
a scormoni în amintiri — a-și aminti cu efort, a căuta în trecut
a scormoni prin sertare — a căuta cu insistență, a cotrobăi
Etimologie
Din verbul 'a scormoni', de origine incertă, posibil din slavă sau onomatopee.
Se scrie corect: Se scrie cu 'scor-' la început, nu 'scormonit' cu 'scorom-'. Atenție la dubla consoană? Nu există, dar nu confunda cu 'scormonit' (cu 'i' scurt).