scârțâitoradjectiv
scâr-țâ-i-tor
Definiții
adjectiv
1Care scoate un sunet ascuțit și neplăcut, ca o scârțâitură.
„Ușa scârțâitoare m-a trezit din somn."
adjectiv
2Figurat: care este enervant, plictisitor sau care provoacă neplăcere prin repetiție.
„Tonul lui scârțâitor îi irita pe toți colegii."
Gramatică
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme flexionare: scârțâitoare (feminin singular), scârțâitori (masculin plural), scârțâitoare (feminin/neutru plural).
Sinonime
scârțâiosgârâitorțârâitor
Expresii și locuțiuni
o ușă scârțâitoare — o ușă care scoate un sunet neplăcut când este deschisă sau închisă
Etimologie
Derivat din verbul 'a scârțâi' cu sufixul '-tor'.
Se scrie corect: Se scrie cu â după scâr- și cu â după țâ-: scârțâitor. Greșeală frecventă: 'scârțâitor' cu 'i' în loc de 'â' după ț.