rumeniverb
ru-me-ni
Definiții
verb tranzitiv
1a face să devină roșu, a înroși (obraji, piele) prin căldură, emoție sau efort
„Soarele de vară i-a rumenit obrajii copilului."
verb tranzitiv
2a prăji sau a coace (alimente) până capătă o culoare maronie-aurie
„Mama rumenește carnea în tigaie înainte de a o pune la cuptor."
verb reflexiv
3a deveni roșu la față, a se înroși (de emoție, rușine etc.)
„Fata se rumeni când a fost lăudată în fața clasei."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a, forma de infinitiv: a rumeni. Participiu: rumenit. Gerunziu: rumenind. Se conjugă: eu rumenesc, tu rumenești, el/ea rumenește, noi rumenim, voi rumeniți, ei/ele rumenesc.
Expresii și locuțiuni
a i se rumeni obrazul — a se rușina, a roși de emoție
Etimologie
Derivat din adjectivul rumen (roșu, roșiatic), de origine slavă (rus. rumjanyi).
Se scrie corect: Se scrie cu un singur m: rumeni, nu rummeni. Atenție la diacritice: rumeni (verb), nu rumeni (plural de la rumen).