ronțăit - definiție, sinonime, exemple

DEX › ronțăit

ronțăitadjectiv

ron-ță-it

Definiții

adjectiv

1Care a fost ros, mâncat cu zgomot, în bucăți mici (de obicei despre semințe, nuci, biscuiți etc.).

„Pe masă erau coji de semințe ronțăite de Andrei."

adjectiv

2Care este roade continuu, cu zgomot caracteristic (despre animale sau oameni).

„Șoarecele a lăsat un colț de brânză ronțăit."

Gen

masculin/neutru

Număr

singular

Plural

ronțăiți

Articulat

ronțăitul

Participiu trecut al verbului a ronțăi. Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.

rosmestecatmâncatciugulit

întregneatins

Din verbul a ronțăi, forma onomatopeică ce imită zgomotul făcut la mestecat.

Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: ronțăit (nu ronțîit). Atenție la diacritice: ron-ță-it.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.