râpăsubstantiv
râ-pă
Definiții
substantiv feminin
1Pantă abruptă a unui teren, prăpastie sau povârniș; loc cu înclinare mare, adesea pe marginea unui deal sau a unei văi.
„Copiii au coborât cu grijă râpa din spatele satului."
substantiv feminin
2Prăpastie, adâncitură naturală a terenului, formată de obicei prin eroziune.
„Oile s-au oprit la marginea râpei, speriate de adâncime."
Gramatică
Se scrie cu â, nu cu i. Articolul hotărât pentru singular este 'râpa', iar pluralul este 'râpe'.
Sinonime
prăpastiepovârnișpantăabisprăpăstioasă
Expresii și locuțiuni
a o lua la fugă pe râpă — a fugi repede pe un teren în pantă, adesea cu dificultate
a fi la un pas de râpă — a fi în pericol iminent, aproape de un eșec sau de o cădere
Etimologie
Din slavă (veche) 'rěpa' sau din latină 'ripa' (mal, țărm), cu sensul de teren în pantă.
Se scrie corect: Se scrie corect cu â: râpă, nu 'ripa'. Greșeala frecventă este folosirea lui 'i' în loc de 'â'.