pantăsubstantiv
pan-tă
Definiții
substantiv feminin
1Suprafață înclinată a unui teren, a unui drum sau a unui obiect; povârniș.
„Bicicleta a prins viteză pe pantă."
substantiv feminin
2Înclinație, declivitate a unei suprafețe față de orizontală.
„Panta acoperișului este foarte abruptă."
substantiv feminin
3Figurat: tendință, direcție sau orientare a unui proces, a unei evoluții.
„Economia este pe o pantă ascendentă."
Gramatică
Substantiv feminin, cu pluralul 'pante' și articolul hotărât 'panta'. Se folosește frecvent cu adjective precum 'abruptă', 'lină', 'ascendentă', 'descendentă'.
Sinonime
povârnișversantrampăînclinațiedeclivitate
Expresii și locuțiuni
a fi pe pantă descendentă — a fi în declin, a se îndrepta spre o situație mai proastă
a fi pe pantă ascendentă — a fi în creștere, a se îndrepta spre o situație mai bună
Etimologie
Din latină 'pandus' (încovoiat, înclinat), prin intermediul limbii italiene 'panta' sau direct din latină.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' la final, nu 'panta' (forma articulată) – atenție la diacritice.