rimăsubstantiv
ri-mă
Definiții
substantiv feminin
1Identitate sau asemănare de sunete la sfârșitul versurilor, folosită în poezie pentru a crea efecte sonore și ritmice.
„În poezia „Luceafărul”, rima împerecheată dă muzicalitate versurilor."
substantiv feminin
2Cuvânt sau grup de cuvinte care se potrivește sonor cu altul la final.
„Caut o rimă pentru „floare” – poate fi „soare”."
Gramatică
Substantiv feminin, cu pluralul „rime”. Articolul hotărât: „rima”. Se folosește frecvent în context poetic și literar.
Sinonime
rimăasonanțăconsonanțăversificație
Expresii și locuțiuni
a face rime — a compune versuri care se potrivesc sonor; a scrie poezie simplă.
rimă împerecheată — tip de rimă în care versurile se rimează două câte două (aa, bb).
Etimologie
Din franceză „rime”, care provine din latină „rhythmus” (ritm), la rândul său din greacă „rhythmos”.
Se scrie corect: Se scrie cu „â” după „r”, nu „î”: „rimă”, nu „rimî”. Atenție la diacritice: „rimă” cu „ă” la final.