ridicoladjectiv
ri-di-col
Definiții
adjectiv
1Care provoacă râsul prin absurditatea sau nepotrivirea sa; caraghios, absurd.
„Aspectul lui ridicol a stârnit hohote de râs în clasă."
adjectiv
2Care este atât de nepotrivit sau de exagerat încât pare de necrezut sau de neserios.
„Prețul acela ridicol pentru o pungă de chipsuri m-a făcut să râd."
Gramatică
Plural
ridicoli (masc.), ridicole (fem.)
Articulat
ridicolul (masc. sg.), ridicola (fem. sg.)
Adjectiv cu patru forme flexionare: ridicol (masc. sg.), ridicolă (fem. sg.), ridicoli (masc. pl.), ridicole (fem. pl.). Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
Expresii și locuțiuni
a face pe cineva de râs — a face pe cineva să pară ridicol sau demn de batjocură
a fi ridicol de... — a fi atât de mult încât devine caraghios (ex: ridicol de ieftin)
Etimologie
Din franceză ridicule, italiană ridicolo, latină ridiculus, derivat din ridere (a râde).
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'r' și cu 'o' înainte de 'l': ridicol. Nu confunda cu 'ridicul' (formă greșită). Atenție la plural: ridicoli (nu ridicole pentru masculin).